URLETUL TĂCERII
E intuneric,e noapte,e frig...e iarnă.
Stau singură în cameră si chiar nu-mi displace.
Se mai aude pe ici,pe`colo cate o maşina pe stradă...
în rest...e linişte.
O linişte asurzitoare ce mă înnebuneşte.
Singurul sunet ce se mai aude...de fapt,nu se aude...
E doar vocea mea pe care o aud atunci când îmi vorbesc singură.
E vocea care mereu mă-ndrumă şi mă mustră.
Mă laudă şi mă ridică-n slăvi atunci când o merit.
În jurul meu,tăcerea e regina.
Îşi face cât mai mult loc în camera mea...acaparează fiecare sunet şi îl transformă într-un monstru...
Pune stăpânire şi pe mine şi mă lasă fără grai...
Doar ochii mei mai poartă încă un mesaj pe care trebuie să îl descifrezi.
Ce zici?
Vei reuşi?

Vorba zilei:"E greu să taci.Dar e şi mai greu să taci când trebuie."






Timpul...
E noţiunea care mă sperie cel mai mult...
De ce?
Pentru că trece uneori fără să îmi dau seama,trece cu fiecare clipire de pleoapă,cu fiecare ticăit de ceas...cu fiecare pas pe care îl facem:înainte sau înapoi.
Timpul e acel ceva pe care nu îl poţi opri oricât de mult ţi-ai dori...
Chiar daca mi-aş opri ceasul,timpul tot trece...măsurat sau nu.
"El" reprezintă contopirea dintre ieri,azi şi maine...iar amintirile?
Ele ce sunt?
Amintirile sunt praful ce îl lasă timpul peste ziua de ieri pentru a-mi "invada"mie mintea azi,maine,poimaine şi tot aşa...
Amintirea aduce trecutul acolo unde îi este locul şi anume:în viitor...
Cu toate că,uneori spunem că amintirile aparţin trecutului şi că ele nu işi mai au locul în cursul zilei de azi sau de maine,e uimitor să vezi câtă influenţă exercită asupra noastră zi de zi...
Cel puţin în cazul meu,"evenimentele" (dacă le pot numi aşa) prin care am trecut şi faptul că îmi tot revin în minte,m-au făcut sa gândesc un pic altfel...
m-au făcut să îmi doresc să nu mai repet greşelile o dată comise...
nu ştiu în ce măsură am reusit,cel puţin stiu că am încercat.
Hm...îmi tot vin in minte cuvintele fostei mele profe de istorie:"Noi nu ne învăţăm niciodată minte.Degeaba!"
Aşa sa fie oare?

Citatul zilei:"Strângeţi cât mai multe amintiri pentru insomniile bătrâneţii."

11:31

Mda,e greu să vorbesc despre mine...

(Şi totuşi am încercat...)

So… iată ce mi-a ieşit:


Eu despre EU (adică despre mine):

Respir (util sau nu… irelevant) aerul acestei planete de prin vara lui ‘91, când, într-un moment de geniu, am zis: wtf? (cică autocenzură )Hai afară! Şi afară am rămas...
SUNT: o bucureşteancă pierdută printre moldoveni...
da` nu-i bai
mă simt ghini aşea
NU SUNT:întotdeauna punctuală dar se întamplă din ce în ce mai rar.
AUD: de vreo 18 ani,în prezent. şi ce trebuie, şi ce nu trebuie. Bine, în general...
AŞ VREA: să ştiu că va exista întotdeauna cineva care îmi va duce lipsa oriunde eu m-aş afla.
N-AS VREA :să fiu inşelată.
MI-AŞ FI DORIT: să pot zbura,sa pot atinge albastrul cerului,să pot imbrăţişa o stea ...
ÎMI PARE RĂU:că nu are pentru ce să îmi pară rău...sunt o persoană fără regrete...Am zis! Ştiţi vorba aia:"Nu regreta un lucru care cândva te-a făcut fericit!"

ÎMI PLACE/ÎMI PLAC:

Cerul plin de stele.

Plimbările de seară.

Îngheţata de pepene galben,de vanilie.

Vata de zahăr.

Oamenii cu care chiar ai ce vorbi.

Muzica,foarte diferită,în funcţie de starea mea de spirit.

Ploaia caldă de vară.

râd.

Viaţa,pentru că e cel mai de preţ dar.

Multe...

NU ÎMI PLAC: minciunile si jumătăţile de adevăr...şi manelele. (deşi nu am nimic cu cei care le ascultă)
PĂSTREZ:tot ce trebuie păstrat.
NU PĂSTREZ: prostiile care nu merită să ocupe spaţiul.
DEFECTE ŞI CALITĂŢI:
Hmm,acum câteva zile imi făceam o autoanaliză...
vroiam să găsesc 3 defecte la mine ( la
câte am,asta era floare la ureche ) totuşi,nu puteam spune orice... Şi m-am gandit... şi iar m-am gandit...şi am gasit două defecte,nu foarte accentuate: încăpăţânată si posesivă -parcă-
... şi unul foarte bine ascuns: perfecţionistă.
Pe lângă toate celelalte,acestea mi-au sarit in ochi...
De ce? Nu ştiu nici în prezent...

DANSEZ:când aud o piesa frumoasă.
NICIODATĂ: nu voi inţelege prostia.
PLÂNG:când cineva ridica tonul la mine.
SUNT CONFUNZĂ:când mi se spune că un măr verde e, de fapt, o pară roz.
Acum voi,toţi cei care mă cunoaşteti îndeajuns încât să vă puteţi exprima,puteţi să mă completaţi sau să mă corectaţi chiar ... I don't mind.
Toţi suntem perfectibili!

  • About Me

    Fotografia mea
    Manu`
    Sunt o fire ca oricare alta ...uneori ma cufund in melancolie,alteori radiez de fericire...Viata ma ajuta sa ma descopar pe mine insami,sa ma cunosc inainte de a o face altii...
    Vizualizați profilul meu complet

    Persoane interesate